Nedreptăţi în Şcoală

Aş vrea să spun ceva despre şcoală. Cred că şcoala românească e nedreaptă. Sunt sigur că aşa sunt majoritatea şcolilor din România, dacă nu toate. Se întâmplă multe nedreptăţi în şcoli. Există elevi favorizaţi şi elevi defavorizaţi; există profesori favorizaţi şi profesori defavorizaţi; există, de asemenea, clase întregi favorizate şi altele defavorizate. Să încep cu prima categorie. Copiilor li se dau teme pentru acasă şi de cele mai multe ori sunt evaluaţi pentru studiul individual pe care ar trebui să-l facă acasă. În acest caz cei care au condiţii bune de studiu acasă sunt favorizaţi din start. Cei mai săraci care poate nu au acasă decât o masă la care trebuie să înveţe câte 3-4 fraţi, în timp ce părinţii se bat printre aburii alcoolului, sunt defavorizaţi. Soluţia în acest caz, pentru egalizarea şanselor la învăţătură, ar fi programul „After School” care oferă şansa tuturor să-şi facă temele la şcoală. Elevii ar trebui să vină la şcoală fără ghizdan. Ar trebui să-şi lase cărţile şi caietele la şcoală în fişete destinate fiecăruia în parte.

În legătură cu profesorii: unii au laboratoare, cabinete etc pe când alţii nu. Chiar şi aşa, de obicei în laboratearele de fizică, chimie, biologie, etc se fac ore de toate felurile, pentru că în laboratoarele respective sunt repartizate şi câte o clasă de elevi. Deci sunt tot timpul ocupate cu alţi elevi. Ca să mergi cu o clasă de elevi la labortor, trebuie să faci rocada cu cei care sunt repartizaţi deja acolo. Ca la nebuni.

Există şi o discriminare a claselor. Unele clase învaţă de dimineaţă, iar altele dupăamiază, chiar din acelaşi an de studiu. De exemplu, unele clase de a X-a învaţă de dimineaţă pentru că sunt clase de fiţe, iar altele tot de a X-a învaţă dupăamiază. Nu mi se pare corect.

Se încalcă nişte principii din legea educaţiei, principul echităţii, dacă ţin bine minte, şi principiul egalităţii de şanse. Atunci când ai acces preferenţial la resurse nu poţi avea şanse egale. Unele clase au bănci mai bune şi săli de clasă mai îngrijite pe când altele nu. S-ar evita acest lucru dacă sălile de clasă ar fi adminstrate de către profesori nu de elevi. De exemplu, într-o sală de clasă pot preda trei profesori succesiv în două schimburi ale elevilor. Elevii nu trebuie să aibă o poziţie fixă, într-o anumită bancă, într-o anumită clasă. Sălile trebuie repartizate după discipline nu după grupe de vârstă ale elevilor.  

"Libertate, libertate"

Tineretul "revoluţionar" din Piaţa Universităţii scandează "Libertate, libertate!". Ce înseamnă pentru ei oare asta? Ce legătură ar putea avea percepţia lor despre libertate cu ceea ce strigau în Timişoara şi pe străzile capitalei tinerii dn 1989? Niciuna. Faptul că strigă "Jos Băsescu", "Jos Guvernul" etc, aş putea înţelege. Înţeleg că le lipsesc banii şi cele necesare traiului decent, dar libertate au destulă. Dacă nu ar fi liberi ar mai putea ei scanda lozincile acelea murdare la adresa autorităţilor? Ce fel de libertate le lipseşte? Libertatea de expresie? Libertatea de a călători? Libertatea de a înjura puterea? În nicun caz. Trag concluzia că astfel de scandări sunt destinate celor care nu ştiu ce este libertatea şi pentru care a fi liber înseamnă doar să ai bani. Probabil că se simt lipsiţi de libertate pentru că s-au împrumutat prea mult şi acum trebuie să dea banii înapoi băncilor. Dar ia să ne gândim puţin în ce perioadă se dădeau cel mai uşor credite "cu buletinul"? Nu cumva în perioada 2004 - 2008? Şi cine era atunci la guvernare? Nu cumva PNL-ul care se bătea cu cărămida în piept că economia duduie? Unii oameni sunt de înţeles, dar şi-au făcut-o cu mâna lor. Statul nu e dator să aibă grijă de modul cum fiecare îşi rostuieşte viaţa. Unde ar mai fi libertatea dacă s-ar întâmpla asta? Sechelele comunismului se fac încă simţite. Oamenii nu au încă maturitatea necesară să-şi rostuiască singuri viaţa şi familia. Unii ar mai vrea ca partidul să aibă grijă de viaţa fiecărui individ. 
Nu fraţilor, libertate înseamnă ca statul să se bage cât mai puţin în vieţile noastre. Nu mai aşteptaţi să vă crească statul copiii. Nu mai speraţi să vă plătească guvernul datoriile. Să vă fie învăţare de minte să nu mai împrumutaţi bani prosteasca. Băgaţi-vă minţile în cap şi atunci când mai vreţi să faceţi copii să vă gândiţi că voi trebuie să-i creşteţi nu statul. 
Unii părinţi chiar trăiesc din alocaţiile copiilor. S-ar putea spune că acei copii îşi cresc părinţii şi nu invers. Asta înseamnă pentru unii libertate. Libertate nu înseamnă să faci ce vrei. Adevărata libertate presupune responsabilitate, comportament raţional. Asta trebuie să înţeleagă şi elevii, să nu facă ce au făcut unii dintre părinţii lor. Hai să facem copii dar cum îi creştem sau cum îi educăm? Las' că are grijă statul, ar spune unii. Nu mai e chiar aşa. Viaţa îţi aparţine ţie nu statului. Ai grijă ce faci cu ea. Statul trebuie să-şi vadă de ale lui iar indivizii de ale lor. Asta înseamnă libertate. Eşti liber să strigi ce vrei, eşti liber să demonstrezi (paşnic) dar să nu ai pretenţia ca lumea să-ţi dea dreptate. Dacă vrei să schimbi ceva mergi la vot şi votează pe cine vrei. Asta înseamnă libertate. Lozinca asta "Libertate, libertate" e cea mai stupidă şi perversă pe care am auzit-o până acum. Singurii din ţara asta care ar avea dreptate să strige "Libertate, libertate"  sunt deţinuţii din penitenciare care au comis infracţiuni şi care ar vrea şi ei în libertate. Tare sunt curios să aflu ce-ar spune un puşcăriaş despre cei care strigă aşa ceva în piaţă.

Cei şapte ani de acasă

Şcoala asta te tâmpeşte. Unii elevi sunt lipsiţi total de cei şapte ani de-acasă. Părinţii i-au lăsat pur şi simplu să crească la voia întâmplării. Eu le-aş interzice unor astfel de oameni să mai procreeze. Le-a plăcut să îi facă, dar atunci când au apărut responsabilităţile au lăsat copiii în grija şcolii. Unii părinţi îşi trimit copiii la şcoală ca să scape de ei. Aşa ne-a crescut ţara asta. Străinii sunt uimiţi cum părinţii din România pot fi atât de nepăsători faţă de copii în general, nu numai faţă de orfani. A trebuit să ne oblige Europa să respectăm drepturile copiilor că altfel... Nu dau vina numai pe mame, Doamne fereşte. Instituţia familiei însăşi este în criză. Oamenii fac copii pentru ca aşa trebuie. Fetele sunt disperate dacă nu fac copii. Se mărită cu cine-o fi acolo numai să-i facă un copil, să-şi ia alocaţie pentru el şi să iasă liniştite la plensie.
Unii copii vin cu sechele şi din şcoala generală nu numai din familie. Profesorii cu greu mai fac faţă unor asemenea specimene şi singura variantă e să fie foarte autoritari cu ei. Numai că asta nu rezolvă problema ci o amână. Elevul trebuie lăsat să "dea din el" şi să se confrunte singur cu normele (acolo unde există). Trebuie să experimenteze liberteatea dar în acelaşi timp şi responsabilitatea. Cele două sunt inseparabile. Dacă eşti autoritar cu elevii aceştia nu învaţă nici ce e libertatea şi cum să o folosească, nici să fie responsabili. Abia când termină şcoala se trezesc dintr-un vis frumos şi se întreabă unde mai sunt profesorii sau părinţii care îmi spuneau tot ce trebuie să fac şi cum să fac? Am întâlnit mulţi absolvenţi în situaţia asta. Chiar eu după liceu am trecut prin aşa ceva. Unii ajung la depresii. Ştiu cazuri concrete. Există elevi care sunt bătuţi acasă de către părinţi şi la şcoală se manifestă foarte agresiv. Acei părinţi cred că bătaia rezolvă totul. Din păcate mulţi mai cred încă în proverbul "Bătaia e ruptă din rai". Bătaia rezolvă problema părinţilor nu a copiilor. Dacă te supără copilul îi tragi o bătută şi poţi pe urmă să-ţi vezi de ale tale. Pe termen lung însă copilul acela va fi frustrat şi atunci când va gasi prilejul se va "răzbuna" printr-un comportament agresiv.