Haosul din Scoala

Agresivitatea in scoala a inceput sa fie perceputa ca ceva normal. Se considera ca aceasta problema este nerezolvabila si sunt lasate lucrurile in voia Domnului. Nimeni nu vrea sa se implice in mod serios in treaba asta. Toti se gandesc la bani. S-a intrat intr-o rutina bolnava care cu greu se poate schimba, pentru ca trebuie sa faci educatie mai intai cu cei care decid. Asta e rezultatul politizarii scolilor. Numirea directorilor pe criterii politice a produs dezastre. Acesti directori numiti politic au dus o politica de promovare a cadrelor haotica, dupa criterii extraprofesionale. Functia de director se considera ceva mai mult onorific si lipsita de responsabilitati. Un fel de sef al profesorilor. De fapt directorul nu prea mai este profesor. Este manager. El umbla cu banii, administreaza resurse. Bineinteles ca majoritatea directorilor care initial au fost numiti politic au trecut apoi printr-un concurs formal legitimandu-si pozitia. Cred ca problema violentei in scoala trebuie discutata cat mai mult in cadrul consiliilor profesorale. Dar nu asa doar formal ca sa se bifeze la capitolul actiuni intreprinse. Refuzam sa recunoastem realitatea. Se merge pe aceeasi mentalitate ca a politistilor. Nu trebuie sa ai evenimente si se musamalizeaza orice eveniment neplacut. De parca ar depinde de ei. La fel si in scoala. Foarte multi insi s-au cocotat in inspectorate de unde se dau mari manageri ai educatiei. Daca i-ai lua putin la purificat s-ar vedea ca nu au o idee clara despre educatie. Sau au o conceptie total depasita. Am mai spus ca scoala s-a schimbat in rau de la Revolutie incoace. Daca in acea vreme manifestarile agresive erau retezate imediat, acum lucrurile au scapat cu totul de sub control. Daca mergi intr-o pauza intr-o scoala si observi comportamenul elevilor iti vei da seama ca foarte putini au cei sapte ani de acasa. Dar ceea ce spun e foarte cunoscut. E grav ca nimeni nu ia nicio masura. Nu ma refer neaparat la sanctiuni ci la o abordare cu maxima seriozitate a problemei. E o problema foarte grava si trebuie macar formulata in termeni stiintifici si constientizata de catre fiecare scoala. Ministerul lucreaza la astfel de proiecte dar in teritoriu hartiile care vin de la Bucuresti sunt tratate cu superficialitate. Nu se intelege de fapt problema. Pentru ca oamenii au cu totul alte interese si nu cel al educatiei. Toata lumea se plange de salarii si nimeni nu  se plange de soarta educatiei. Cei care se plang de salarii sunt aceaia care au cele mai mari salarii din sistem. Orice fac vor sa faca pe bani in timp ce altii vin de peste mari si tari si fac aici la noi voluntariat. Cei care se plang de salarii considera ca edcatia din tara noastra e sublima. As zice chiar ca sindicatele sunt principalele vinovate de lipsa de reforma in educatie. Acestea s-au ingrijit doar de nivelul salairal si niciodata nu le-a pasat de exemplu de conditiile de lucru ale profesorilor. Promovarea in sindicat cred ca se face tot pe criterii politice. Sindicatul nu are un punct de vedere cand e vorba de un caz anume al unui profesor. Au un cuvand de spus doar cand vin alegerile si stim bine ca sindicatele au fost de partea stanga a esicherului politic intotdeauna. Multi lideri sindicali folosesc pozitia lor doar ca trambulina inspre cariera politica. Profesorul in scoala este un fel titirez care se invarte de la o clasa la alta. Elevii au o pozitie privilegiata fata de profesor. Elevii au pozitie fixa intr-o scoala, au o banca un scaun, pe cand profesorul este voiajor. De parca ar lucra la domiciliul clientului. Cred ca lucrurile ar trebui sa se inverseze. Profesorul trebuie sa aiba o pozitie fixa si elevii sa fie mobili iar nu invers. Asta ar rezolva in buna masura problema agresivitatii elevilor. Ei actualmente au perceptia ca sunt stapani pe spatiul in care stau in comparatie cu profesorul. Si este normal sa fie asa pentru ca ei stau permanent in spatiul acela, pe cand profesorul doar una sau cateva ore pe saptamana. Ar fi multe de spus.
Spune-ti parerea fara sa injuri.