Cei şapte ani de acasă

Şcoala asta te tâmpeşte. Unii elevi sunt lipsiţi total de cei şapte ani de-acasă. Părinţii i-au lăsat pur şi simplu să crească la voia întâmplării. Eu le-aş interzice unor astfel de oameni să mai procreeze. Le-a plăcut să îi facă, dar atunci când au apărut responsabilităţile au lăsat copiii în grija şcolii. Unii părinţi îşi trimit copiii la şcoală ca să scape de ei. Aşa ne-a crescut ţara asta. Străinii sunt uimiţi cum părinţii din România pot fi atât de nepăsători faţă de copii în general, nu numai faţă de orfani. A trebuit să ne oblige Europa să respectăm drepturile copiilor că altfel... Nu dau vina numai pe mame, Doamne fereşte. Instituţia familiei însăşi este în criză. Oamenii fac copii pentru ca aşa trebuie. Fetele sunt disperate dacă nu fac copii. Se mărită cu cine-o fi acolo numai să-i facă un copil, să-şi ia alocaţie pentru el şi să iasă liniştite la plensie.
Unii copii vin cu sechele şi din şcoala generală nu numai din familie. Profesorii cu greu mai fac faţă unor asemenea specimene şi singura variantă e să fie foarte autoritari cu ei. Numai că asta nu rezolvă problema ci o amână. Elevul trebuie lăsat să "dea din el" şi să se confrunte singur cu normele (acolo unde există). Trebuie să experimenteze liberteatea dar în acelaşi timp şi responsabilitatea. Cele două sunt inseparabile. Dacă eşti autoritar cu elevii aceştia nu învaţă nici ce e libertatea şi cum să o folosească, nici să fie responsabili. Abia când termină şcoala se trezesc dintr-un vis frumos şi se întreabă unde mai sunt profesorii sau părinţii care îmi spuneau tot ce trebuie să fac şi cum să fac? Am întâlnit mulţi absolvenţi în situaţia asta. Chiar eu după liceu am trecut prin aşa ceva. Unii ajung la depresii. Ştiu cazuri concrete. Există elevi care sunt bătuţi acasă de către părinţi şi la şcoală se manifestă foarte agresiv. Acei părinţi cred că bătaia rezolvă totul. Din păcate mulţi mai cred încă în proverbul "Bătaia e ruptă din rai". Bătaia rezolvă problema părinţilor nu a copiilor. Dacă te supără copilul îi tragi o bătută şi poţi pe urmă să-ţi vezi de ale tale. Pe termen lung însă copilul acela va fi frustrat şi atunci când va gasi prilejul se va "răzbuna" printr-un comportament agresiv.

Schimbarea în Educaţie

Mă gândesc ce să scriu să nu supăr pe nimeni. Despre schimbare în educație. Schimbarea în educație a fost si va rămâne ceva greu de realizat. Mai ales în şcolile publice şi mai ales în România, o ţară foarte greu de urnit. Unii se bucură când spun asta. Adică, vezi doamne, recunosc şi eu acest lucru. Da, dar nu am spus că e imposibil de realizat schimbarea. Deja lucrurile au ajuns la o limită insuportabilă. Deja suntem pe ultima sută de metri. Deja unii confundă destinul lor cu destinul şcolii. Unii cred că fără ei şcoala moare. Nu-i aşa. Au refuzat, timp de 20 de ani, să se adapteze la noile realităţi găsind un loc călduţ în învăţământ unde să-şi perpetueze obiceiurile învăţate în trecut. Iată momentul în care schimbarea a ajuns şi acolo. Unii nu înţeleg că ne-am raliat la alte valori, cele occidentale, europene, la valorile libertății şi democraţiei, la valorile economiei de piaţă. Vorbele astea sunau ca un laitmotiv imediat după '89 la televizor. In toţi aceşti ani valorile de care auzeam atunci au încercat să se impună dar nu s-a reuşit definitiv. Pentru ca valorile Revoluţiei să câştige în cele din urma, trebuie să schimbăm ceva în şcoli. Acolo se formează valorile. Dar acolo s-au ascuns cei care sunt impotrivă. E timpul ca şi aceştia să se schimbe. E timpul să accepte aceste valori şi să cedeze. Dacă nu pot să se schimbe ei înşişi, să cedeze locul altora.  Să renunţe la orgoliu, cel puţin, şi să accepte că există şi o altă cale, mult mai bună decât a lor. Atunci vor descoperi că ce au făcut nu au făcut bine şi că unii au trecut prin şcoală degeaba. Unii au terminat şcoala cu creierul plin de informaţii şi cu nota 10 pe linie, dar... needucaţi. Nu e niciun paradox în asta. E vorba de progresul tehnologiei care nu are alt rost decât să ajute omul. Tot ce au făcut ei în ani de zile poate calculatorul să facă în câteva secunde. Iată timpul pierdut.

Educaţia centrată pe elev departe de realitate

Învăţământul românesc este înapoiat. Asta o recunosc mulţi. Dar aş zice că puţini au o viziune despre ce trebuie făcut şi aş vrea să cred că mă număr şi eu printre ei. Vreau să spun că am înţeles, cred, în parte, viziunea Ministerului Educaţiei. Numai că măsurile care se iau la nivel macro au un efect nedorit dacă nu sunt implementate la nivelul fiecărei şcoli. Una dintre probleme o reprezintă metodele. Din câte am observat, chiar dacă vii cu metode noi de predare-învăţare, e foarte greu să le "implementezi". Elevii sunt învăţaţi cu aceleaşi metode comuniste pe care le practicau şi profesorii mei pe vremea lui Ceauşescu. Adică, profesorul te ascultă, te scoate la tablă apoi predă vorbind mai mult singur şi asta e tot. Iniţiativa aparţine exclusiv profesorului. Educaţia centrată pe elev este încă departe de realitate. Asta nu datorită elevilor ci profesorilor care nu vor să renunţe la orgoiu. Dacă renunţi la orgoliu de unul singur rişti să-ţi pierzi respectul elevilor. Pentru că regulile nu funcţionează. Cel mai bine funcţionează autoritatea profesorului. Elevii trebuie să afle mai întâi regulile fiecărui profesor în parte şi mai puţin regulile şcolii. De aceea sunt deseori derutaţi. Respectul pe care îl au elevii faţă de profesori în general nu este autentic pentru că se bazează pe frica de a nu lua o notă mică, să nu te asculte şi să-ţi trântească vreun 2. 

Gânduri la final de an şcolar

Iată că mai trece încă un an şcolar şi odată cu el încă un an din viaţa noastră. Ce ne-a adus acest an? Sper că pentru elevi a fost un timp în care s-au maturizat încă puţin. Am o nostalgie când mă gândesc la cei de a XII-a care părăsesc liceul şi se duc pe drumul lor. E o ruptură prea bruscă. Oricât de bine sau rău m-am înţeles cu ei, parcă iau cu ei şi puţin din mine. Oricât de buni sau răi au fost, m-am ataşat de ei. Mai ales că ne întâlneam de 4 ori în fiecare săptămână. Le simt lipsa, chiar dacă orarul e mai lejer în prezent. Mai ales că trebuie să merg la şcoală şi nu îi mai văd pe acolo. Dacă eram în vacanţă şi nu mai mergeam la şcoală era altceva. Dar, fiind acolo la şcoală, văd multe lucruri care îmi aduc aminte de ei. Azi a trebuit să ţin o oră de logică în clasa celor de la a XII-a A unde s-au mutat temporar cei de la a IX-a B. Chiar i-am întrebat: aveţi filosofia? Acolo obişnuiam să vorbesc despre filosofie. Nu ştiu cât de mult am însemnat eu pentru ei dar ei au însemnat ceva pentru mine, chiar dacă uneori mă scoteau din minţi.  Inevitabil, trebuie să spun că puteam folosi tot acest timp mai eficient. Atât s-a putut. Nu ştiu cât au reuşit să reţină din orele de filosofie, studii sociale şi celelalte, dar sper măcar că le-a fost de ajutor la formarea unor atitudini mai democratice într-un mediu nedemocratic. Sper să îi fi ajutat să creadă mai mult în dreptate atunci când peste tot în jur domneşte nedreptatea.  Să ştie că au nişte drepturi doar pentru că s-au născut oameni.  Că trebuie să le cunoască şi să pretindă tuturor să le respecte.
Sper...

O zi "obişnuită" la şcoală

Azi, la şcoală, a fost o zi ca oricare alta. Am avut probleme cu disciplina urnor elevi ca de obicei. Celor de la a XI-a B le-am dat lucrare. Normal trebuia să le dau săptămâna trecută dar au refuzat pur şi simplu. Azi nu au mai avut cum să scape. A trebuit să stau cu ochii pe ei să nu copieze. Le-am cerut să îmi dea caietele dar majoritatea a spus că le-au lăsat acasă. Bineînţeles că era fals. Trebuia să aibă după ce să copieze. Un elev de la această clasă m-a înjurat pur şi simplu fără niciun motiv. Când i-am cerut socoteală a spus că se adresase colegului. Era cusută cu aţă albă. La a XI-a A doi elevi au ascultat muzică şi au  dat din cap toată ora, obicei pe care şi-l manifestă la fiecare oră în ultima vreme. Orice le-aş spune nu înţeleg să înceteze. O elevă de la aceeaşi clasă a deranjat ca de obicei cu telefonul mobil. A filmat în clasă şi pe urmă alţi câţiva elevi s-au strâns în jurul ei să vadă ce a înregistrat. Le dadusem să rezolve nişte aplicaţii pe care doar câţiva au avut bunăvoinţa să le facă. Aceiaşi elevi ca de fiecare dată. Ceea ce mă deranjează cel mai tare e că  elevii care sunti atenţi la oră şi muncesc îi întreţin practic pe ceilalţi la lucrări de control. Ei sunt cei care le furnizează rezolvările subiectelor. Nu sunt conştienţi că ăsta nu e un ajutor. Cei de la a XII-a A au fost OK. Chiar dacă unii nu aveau chef de nimic totuşi nu au deranjat. Mulţi dintre ei au fost "restanţieri" şi au avut de dat lucrare. La a X-a D au fost şi ei relativ OK. Când e vorba de această clasă trebuie să acordăm circumstanţe atenuante. Cei de la a IX-a D au fost gălăgioşi ca de obicei. De fapt aceiaşi câţiva care deranjează mereu.

Şcoala merită mai multă atenţie

Încă nu ne dăm seama de importanţa şcolii pentru societate. Fiecare comunitate trebuie sa acorde mult mai multă atenţie propriei şcoli. Părinţii sunt dezbinaţi şi nu pot influenţa în vreun fel evoluţia şcolii din propria comunitate. E uşor sa faci copii dar trebuie sa te gândeşti şi la educaţia lor. Cum încă nu exista prea multe şcoli particulare şi nu este legalizată şcolarizarea la domiciliu, părinţii nu au altă opţiune decât şcolile publice din propria comunitate. Acestea sunt departe de ceea ce ar trebui sa fie. Deocamdată e ca în junglă. Agresivitatea este la ea acasă. Finanţarea per elev va duce la atragerea cu orice preţ a elevilor la o anumită şcoală. Va mai trece timp până când se va trece de la cantitate la calitate. Şcoala trebuie sa influenţeze nu numai elevii ci şi părinţii. De multe ori problema nu este la elevi ci la părinţi. Alături de biserică, şcoala trebuie sa devină principalul factor de educaţie a membrilor comunităţii pe tot parcursul vieţii. Prin intermediul elevilor pot fi educaţi indirect şi părinţii. Dar numai dacă aceştia din urmă vor avea o mai strânsă relaţie cu şcoala. În acest sens şcoala trebuie sa facă primul pas. Fiecare părinte trebuie să ştie în orice secundă ce fac copii lor la şcoală. Dar nu prin convorbiri telefonice directe cu ei, uneori în timpul orei de curs, ci prin intermediul conducerii şcolii. La nivelul oricărie unităţi şcolare ar trebui să se infiinţeze un fel de dispecerat prin care conducerea şcolii sa poată lua legătura cu părinţii pentru a fi informaţi de comportamenul copiilor lor.  Aşa ceva există deja la unele şcoli. Dar asta necesită mai puţină comoditate. În momentul de faţă fiecare aruncă responsabilitatea de la unul la celălalt. Profesorii spun ca elevii indisciplinaţi nu au cei şapte ani de acasă. Părinţii spun ca profesorul trebuie sa ştie să îi facă pe elevi să respecte diciplina. Triunghiul acesta relaţional, elev - părinte - profesor, ar trebui să  funcţioneze mai bine.