Schimbarea în Educaţie

Mă gândesc ce să scriu să nu supăr pe nimeni. Despre schimbare în educație. Schimbarea în educație a fost si va rămâne ceva greu de realizat. Mai ales în şcolile publice şi mai ales în România, o ţară foarte greu de urnit. Unii se bucură când spun asta. Adică, vezi doamne, recunosc şi eu acest lucru. Da, dar nu am spus că e imposibil de realizat schimbarea. Deja lucrurile au ajuns la o limită insuportabilă. Deja suntem pe ultima sută de metri. Deja unii confundă destinul lor cu destinul şcolii. Unii cred că fără ei şcoala moare. Nu-i aşa. Au refuzat, timp de 20 de ani, să se adapteze la noile realităţi găsind un loc călduţ în învăţământ unde să-şi perpetueze obiceiurile învăţate în trecut. Iată momentul în care schimbarea a ajuns şi acolo. Unii nu înţeleg că ne-am raliat la alte valori, cele occidentale, europene, la valorile libertății şi democraţiei, la valorile economiei de piaţă. Vorbele astea sunau ca un laitmotiv imediat după '89 la televizor. In toţi aceşti ani valorile de care auzeam atunci au încercat să se impună dar nu s-a reuşit definitiv. Pentru ca valorile Revoluţiei să câştige în cele din urma, trebuie să schimbăm ceva în şcoli. Acolo se formează valorile. Dar acolo s-au ascuns cei care sunt impotrivă. E timpul ca şi aceştia să se schimbe. E timpul să accepte aceste valori şi să cedeze. Dacă nu pot să se schimbe ei înşişi, să cedeze locul altora.  Să renunţe la orgoliu, cel puţin, şi să accepte că există şi o altă cale, mult mai bună decât a lor. Atunci vor descoperi că ce au făcut nu au făcut bine şi că unii au trecut prin şcoală degeaba. Unii au terminat şcoala cu creierul plin de informaţii şi cu nota 10 pe linie, dar... needucaţi. Nu e niciun paradox în asta. E vorba de progresul tehnologiei care nu are alt rost decât să ajute omul. Tot ce au făcut ei în ani de zile poate calculatorul să facă în câteva secunde. Iată timpul pierdut.