Educaţia centrată pe elev departe de realitate

Învăţământul românesc este înapoiat. Asta o recunosc mulţi. Dar aş zice că puţini au o viziune despre ce trebuie făcut şi aş vrea să cred că mă număr şi eu printre ei. Vreau să spun că am înţeles, cred, în parte, viziunea Ministerului Educaţiei. Numai că măsurile care se iau la nivel macro au un efect nedorit dacă nu sunt implementate la nivelul fiecărei şcoli. Una dintre probleme o reprezintă metodele. Din câte am observat, chiar dacă vii cu metode noi de predare-învăţare, e foarte greu să le "implementezi". Elevii sunt învăţaţi cu aceleaşi metode comuniste pe care le practicau şi profesorii mei pe vremea lui Ceauşescu. Adică, profesorul te ascultă, te scoate la tablă apoi predă vorbind mai mult singur şi asta e tot. Iniţiativa aparţine exclusiv profesorului. Educaţia centrată pe elev este încă departe de realitate. Asta nu datorită elevilor ci profesorilor care nu vor să renunţe la orgoiu. Dacă renunţi la orgoliu de unul singur rişti să-ţi pierzi respectul elevilor. Pentru că regulile nu funcţionează. Cel mai bine funcţionează autoritatea profesorului. Elevii trebuie să afle mai întâi regulile fiecărui profesor în parte şi mai puţin regulile şcolii. De aceea sunt deseori derutaţi. Respectul pe care îl au elevii faţă de profesori în general nu este autentic pentru că se bazează pe frica de a nu lua o notă mică, să nu te asculte şi să-ţi trântească vreun 2.